to be continued.

stati ochi pe

trebuie sa schimb expresia „articol nou”

ma deprima groaznic.

avand in vedere ca zilele astea sunt desteapta, minunata, ingenioasa, perfecta, nu fac nimic interesant, dar am multe scopuri.

sa termin cartea aia, sa incep pe cealalta, sa fac deviant-ul si blogspot-ul sa mearga [ma mut, indata ce-mi dau seama de ce nu functioneste] sa sterg inutilitatile de prin calculator, sa-mi dau seama de ce-am creat un cont youtube, nimicuri d-astea.

de asemenea, mutam crib-ul ceva mai departe de nucleul evenimentelor ce marcheaza Bacaul.

dadada o sa am camera verde. a fost cea mai inspirata decizie s-o fac verde. nu sunt doar perfecta, sunt si inspirata.

ma, mie mi-e dor de scoala 😐 gen, foarte dor de scoala. am si niste carti de citit, dar fiind un porc nu m-am atins de ele. ma ating eu pana la urma.

nu, n-am spus nimic interesant, dar nici macar n-am incercat. de fapt am transmis ca ma mut pe blogspot si ca m-am apucat de fotografie.

*vreau si eu un sapun de lux si o sfoara!
sapunul sa il dau jegosilor de pe strada!
iar sfoara sa o dau aiurea prin taraaaa…*

hardcore

l-am ucis pe charlie. ii pastrez cadavrul intr-o punga de plastic, intr-un sertar deschis rareori. ma simt… eliberata.

nu fac nimic. noaptea citesc, ziua ma plictisesc si mai lucrez la engleza. sunt o tocilara nenorocita. heh… nu chiar, dar ma rog.

m-a socat insa vestea ca Lady Gaga e hermafrodita. adica… e un organism hermafrodit, nu poate avea gen cuvantul asta. de fiecare data cand aud de ea ma gandesc oare cum poate ea sa aiba un iubit, cum o sa-si intemeieze o familie, oare nu e frustrata, oare extravaganta ei nu vine dintr-un complex de inferioritate? ma rog, that’s just me being weirdish.

as mai putea vorbi de stirile de la tv. insa toate sunt sangeroase si blogul meu nu incearca sa fie comercial. adevarul e ca nici nu prea ma uit la stiri. ma deranjeaza aviditatea asta a romanului de a sti cine a murit, cine pe cine a violat, care mosneag a fost dat afara din casa de propriile odrasle. nu mai bine stai la o animatie, ca „Mumbler, happy feet”? asta am vazut eu ieri pe HBO, un canal, in opinia mea, ‘uper-tare. la fel ca axn, axn crime si pro cinema. pro cinema e bun doar seara. ma rog, deci Mumbler e un pinguin imperial fara glasul inimii, care danseaza in loc sa cante. filmul merita vazut daca esti intr-o stare emo si vrei sa te chillezi. pe mine m-a chillat.

in fine, ar mai fi fost niste filme pe care voiam sa le vad, dar dupa cum a spus Cosmin, „calculatorul tau e un harb, nu merge sa faci nimica”, chiar asa e, deci eu imi voi pune pofta in cui. de altfel, voi gasi alte ocupatii, ce naiba, sunt geniala.

ps: hihi, ce final de post egocentric.

e intuneric in camera.

ma sperie aceasta fraza, „Articol nou”. imi sterge ideile, inspiratia mea atat de vaga si totusi de esenta tare. folosesc expresii pe care nu vrei sa le intelegi la ora asta.
mi-am citit post-uri vechi, si vad ca m-am schimbat. datorita ce? datorita cui? datorita MIE. asa, ego-mic-si-fericit.
am incercat de atatea ori sa fiu cool. sa fiu si eu pa trend, sa am poze misto pe hi5, sa o ard hardcoriceste si sa folosesc cuvinte … din argou.
d u b i o s. el, el a inventat cuvantul asta. apoi l-am auzit la ea. ea, ea e foarte foarte tare. am… adoptat cuvantul asta, i-am dat… un nou sens si … a devenit un fel de motto, o semnatura … „i’ve been here. peculiar, isn’t it? well yeah… i am.”
am facut poze cu jumatate de fata. pentru ca, vezi tu, toti au poze cu jumatate de fata.
si as putea sa continui. de ce am facut asta, de ce am facut aia… si totusi nu.
simt nevoia sa fac ce vreau eu. ce cred eu ca e bine pentru mine. ce simt eu ca ar fi appropriate . deci… da, o sa fiu buna la info si la mate si da, o sa dau ce am mai bun pentru olimpiada la engleza si da, o sa ma urc pe tocuri daca vreau, o sa incalt shoezi daca nu, da, o sa invat sa folosesc photoshop si deviantart…….

human.

it’s wrong.

everybody knows it’s wrong. and everybody tells me it’s wrong. they tell me to stop. they want to make me tell the truth.
i myself know it’s wrong. i myself know i have to stop, yet there’s something so human about it, something so abnormally known… i seem to have an ego of my own.
he is scared. the ego i mean. all the hatred and the dark ever gathered compose him. he is mean, oh so mean he sometimes gives me butterflies. i am mean too. i do not feel. i am just like him. maybe he’s the real puppeteer, but that’s just a sad sad theory. „baby there’s no one else out there, oh poor baby…” i sometimes say.
he fights back. always right he declames with an imperious, falsely understanding voice
„but darling, you’re just human…”

vara asta, pe bune.

vara asta plec. maine plec. vara asta… vara asta iubesc. vara asta o sa am camera mea. sa fie magenta cu tavan mov.

ma gandeam daca crezi. apoi mi-am dat seama cine esti si nu m-am mai gandit.

s-a ingropat in nisip, singura, n-a ajutat-o nimeni. in ziar scria ca si-a pus capat zilelor fara sa lase niciun bilet explicativ.

borsul era foarte acru in seara aceea; cand toata lumea de la masa era convinsa ca nu il mananca nimeni, un extraterestru in putrefactie a cazut din tavan direct in mijlocul mesei. toti invitatii au inceput sa manance borsul cel prea acru dovedind mare satisfactie. clefaind cu gurile lor imputite de creaturi terestre oarbe.

scrisoarea catre iubirea vietii lui nu se mai termina. indragostitul, alb la fata si nemancat de cateva zile, vedea in foile de hartie inelele lui Dumnezeu si scria ca apucat, fara sa-si dea seama de nicio nevoie trupeasca. nu mai fusese la baie demult, si paharul cu apa sedea biruitor pe masa, gol. de prea mult timp. asudat si extaziat, bietul amorezat se semna pe scrisoarea vietii „Adrian…” si cazu lesinat cu capul pe masa. in acel moment, autorul destinului lui deschise cu doua cuvinte fereastra si paru multumit de imagine. vreo doua secunde. imediat, vantul sufla de pe masa foile, imprastiindu-le pe strada forfotind si autorul se hotari sa ia totul de la capat si sa-l faca pe Adrian gay intr-o lume moderna.

copiii au scapat de la inmormantarea bunicii. cu cateva clipe inainte si-au furat portiile de coliva si-au sters-o pe camp. nu o cunoscusera prea bine pe batrana. de fapt, nici ei doi nu se cunosteau prea bine. isi stiau numele, Maria si Gelu, si mai stiau ca sunt veri. secundari. dar asta nu stiau ce inseamna. in orice caz, ti-am zis ca fugeau pe camp. era miezul zilei si dracaraiele stateau sub un copac mancand. stateau amandoi pe geaca ei. pentru ca femeia e mereu cea care face sacrificii. spun unii.stateau deci ingramaditi. stransi unul in altul. mancau ca porcii. la 7-8 ani… cum sa manance?dupa ce au terminat, erau murdari ca porcii. au inceput asadar sa se linga reciproc pe fata. si asa au inventat copiii secolului 21 ceva ce exista demult. i-au dat numele „coliveala” si au ajuns celebri si putred de bogati. in toata lumea oamenii se bateau cu coliva, pentru a se putea colivi. la aproximativ 156 de ani ambii, cei doi veneau de la inmormantarea copiilor lor. s-au ascuns sub acelasi copac de acum muuulti ani si au mancat coliva. faimosii multimilionari au murit colivindu-se, sub acelasi copac sub care coliveala a fost inventata. lumea nu a mai fost la fel.

nimic de inteles. doar… cheastii.

despre viata.

esti copil. te joci in nisip in parc. daca esti baiat te lauzi cu tactu. daca esti fata te lauzi cu papusi si cu revista barbie. nu prea stii ce e cu tine, incerci sa-ti inveti adresa pe de rost, iti vine greu, te incurci mereu la numarul blocului. te duci la gradinita 4 ani, te lupti cu muierile de pe-acolo cand nu vrei sa dormi la pranz, iei bulina rosie, iei bulina neagra, iei o ghinda de pe jos si o duci acasa.
intri in scoala. stii ca te asteapta 12 ani de bucurie. iti place sa mergi la scoala. iti place sa desenezi cerculete si bastoane si consideri ca ai facut totul in viata cand inveti sa citesti. mai cresti un pic. incepi sa vezi lumea cu alti ochi, parca e mai bine in pauza decat in ore, parca proful ala e enervant… mai cresti un pic. acuma esti si tu cul, te baga lumea in seama, iubesti, vrei sa fii liber.
intri la facultate, alegi cea mai indepartata facultate, tu inca vrei libertate. cluburi, party-uri, garsoniera ta, viata de noapte, stii cum merge treaba. ai evoluat. ai gasit pe cineva. va mutati impreuna. va luati o pisica, un papagal, o testoasa, ceva acolo sa fie copilul vostru. va despartiti, tu nu vrei sa pastrezi animalul. iti mai gasesti pe cineva. faci o nunta mare si tare, esti cel mai fericit om din lume si faci un copil. iti mai aduci aminte cum fugeai in vama in facultate? de ce nu mai esti cum erai cand chiuleai si-ti puneai ochelarii mari de soare pe ochi ca sa nu te recunoasca oamenii pe strada? tu chiar crezi ca esti mai bine, ca scopul tau in viata e sa vii de la servici acasa? poate ai dreptate, poate eu gresesc…

ps: ma trezesc noaptea si nu mai pot sa dorm pentru ca mi-am pierdut ochelarii de soare, ma gandesc unde sa-i caut. gandul asta nu-mi da pace.

the curious case of…

momente. momente in care te simti trist. esti deprimat, rupt in gura, vrei sa mori, vrei sa te trantesti pe covor, ca mine, si sa plangi pana toata lumea pe care ai muncit atat de mult sa ti-o creezi se darama. si… nu poti. pentru ca ai deranja vecinii cu urletele tale de adolescent in plina criza. pentru ca ar veni ma-ta la tine si tu nu vrei sa vezi pe nimeni. asa ca ce te gandesti tu sa faci? nu, nu te gandesti sa te tai. te gandesti sa stingi lumina, un pic de teatru nu strica, pui o melodie trista frate, pui muse hoodoo, si te manjesti cu negru la ochi in ecranul telefonului. ba, ce bine ti-a iesit. dar nu-ti place, negrul nu te avantajeaza, pula ta, te stergi. si nu te dai cu nimica. iti dai seama ce mult te deprima intunericul. ridici dracului ruloul de la geam si lasi soarele sa te izbeasca in fata. sa-ti arda necazul vietii. sa-ti arda durerea. te exciti ca un idiot si pleci de la geam. opresti cacatu ala de muzica si bagi ceva fericit. bagi lustra cu scotty doesn’t know. te gandesti a mia oara cat de dobitoc sa fie scotty sa nu se prinda ca-l insala gagica-sa cu libidinosul ala care seamana cu un pierce enorm si tatuat. da, si iei aparatul foto in mana. mama ce aparat misto. rupe! rupe tot aparatul tau. Canon EOS 5D Mark II. nu stii toata denumirea dar asa scria pe cutie. tu trebuie doar sa-l tii in mana si sa spui ca ai un chenon. ma rog, tie momentan ti se rupe, cate belele ai… si te tragi in poza frate. poza cu jumatate de fata. un sfert de fata. poza fara fata, ce pula ta! poza la ochi, poza la dinte, poza la chilotul murdar, poza la limba, poza la mizeria din camera, poza la geam, poza la caine, poza lu ma-ta in bucatarie, poza lu fractu ala mic langa masinute, poza lu tac’tu cand vine spre baie, poza la o musca moarta pe jos frate, poza la o suvita de par satena, multicolora cacat, poza la teiul din curte, poza la praful de pe birou, poza cu-n deget in gura. hai ca pana acum ai fost cocalar. te calmezi, faci un dus, iti revii, bagi pendulum si enervezi toti vecinii, dupa care te apuci de dansat dnb prin camera. darami sticla cu apa, calci cainele, cazi peste amaratu ala de fractu si te joci cu el juma de ora ca sa nu-i spuna lu ma-ta ca iar era sa-i rupi gatul… te duci sa bagi pozele in calculator. si mama ce te pricepi la tehnologie… si chiar cand te gandeai ce destept esti tu intr-o familie de idioti, chiar atunci, o vezi… Poza Cu Jumatate De Fata. oh my god oh my god oh my god! ba dar ce frumoasa e! ii mai modifici umbre si nuante in photoshop si o pui pe hi5. toata lumea iti spune ce frumos esti, ce ochi genial, cacat, si doar tu mai stii vag… cum ai ajuns aici. de ce ai facut poza aia, cum ai calcat pe caine, cum ai facut tu dus in timp ce tactu vedea meciul si auzeai doar „mortii ma-sii de portar muist, ce cacatu ma-tii cauti la steaua animalule, sa sugi pula de dobitoc cretin” si pe maica-te strigand „baaa, ce exemplu dai la copii, porc imputit care esti!”, cum ai vrut sa plangi pe covor. mesajul meu e o intrebare. te intreaba daca esti sincer cu tine si daca te recunosti. iti aminteste ca nu esti singur. iti deschide ochii.

the countdown!

36 days left!
this is a lovely post written in English dedicated to my main interest and my great love: Ingenious Drama Festival. it’s written in English because ID Fest is a 10-years-old theatre festival where all the plays take place in English. excuse my bad English btw.
i just wanted to say how much i love it. 🙂
ps: to understand the true essence of ID Fest you’ve got to ACT.

teatru.

am avut o zi de cacat. cu oameni care aau iesit din cacat linistindu-ma ca voi iesi din cacat, cu oameni care vad luminita de la capatul tunelulul MEU pe care eu nu o vad. cu oameni de cacat. am in suflet numai cacat, mi-e teama sa deschid gura ca poate ce spun eu va fi condamnat, am crezut ca perioada nasoala in care ma imbatam cat de des puteam si credeam ca asa trec peste rahaturile vietii de zi cu zi a trecut, ei bine teapa, e aceeasi perioada, aceeasi eu, doar ca am evoluat. vad lumea prin ochelarii mei de soare. ochelarii mei de soare imi filtreaza {nu.} datele pe care le primesc. ochii sufletului nu ma dor niciodata. doar cand imi dau ochelarii jos ma dor. si dupa toate cacaturile pe care nu ma mai apuc inca o data sa le enumar, mai e mama, care zice ca joc teatru si care m-ar da cu capul de toti peretii daca ar sti ca de fapt nu plang de teatru, plang de tot. si nu pot sa-i spun. si daca i-as spune ar spune ca e vina mea. pai chiar e vina mea… doar ca eu nu am intentionat sa se ajunga aici… eu nu voiam sa dezamagesc pe toata lumea. nu voiam sa fiu exemplul negativ…

« Older entries